Evolutia florilor

Plantele ce infloresc se considera ca au o vechime de 135 de milioane de ani, ele reprezentand rezultatul transformarilor ce au afectat gimnospermele. Dupa indelungi cercetari oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca primele flori semanau cu magnoliile de astazi sau cu "liliacul de apa", celor doua tipuri de plante lipsindu-le unele structuri specializate intalnite la plantele aza zise "moderne".

Insa in 1990 cercetatorii au comparat ADN-ul diverselor flori si au determinat astfel relatiile dintre acestea din punct de vedere a evolutiei. Astfel a fost descoperita o mica planta cu flori de culoare crem din specia Amborella care se pare ca este ulrima "ruda" supravietuitoare a primei plante cu flori (in insula Noua Caledonie, Pacificul de Sud). Evolutia plantelor a schimbat radical fata Pamantului. Caci o planeta ale carei ape sunt colorate de verdele monocromatic al algelor si a carei scoarta este impanzita de flori viu colorate in rosu, protocaliu, violet, albastru, galben, este o planeta vie. Plantele cu flori s-au inmultit repede, in mare masura deoarece fructele lor le-au imprastiat in mod eficient semintele, azi fiind cunosute aproximativ 240 000 de specii.

Florile, ca si alte specii de amfibieni, reptile, insecte, pasari, mamifere sunt supuse disparitiei, ajutata de acei oameni care nu numai ca nu previn extinctia in mod firesc a plantelor, dar o provoaca. Caci in cautare de locuri "bune" pentru constructia de locuinte sau pentru amplasarea unei fabrici, ei dau tocmai peste putinele locuri neafectate de poluare. Ei patrund in mijlocul naturii si o infesteaza cu poluanti de toate genurile: chimici, fonici, distrug stratul protector de ozon.

Si daca ne gandim bine fara plante oamenii nici n-ar exista, caci fosilele lor reprezinta principalii carburanti folositi, radacinile plantelor fixeaza solul, in tulpinile lor isi gasesc adapost mici vietuitoare, frunzele lor sunt "laboratorul" de preparare a oxigenului, florile plantelor ne incanta privirea, iar unele din fructele lor reprezinta baza alimentatiei umane... si totusi oamenii le distrug cu atata ignoranta...

Ingrijirea florilor

• Acasa puneti provizoriu florile, asa impachetate cum sint, in apa;
• Glastra pe care ati ales-o sa fie curata, destul de adinca si larga pentru ca florile sa poata respira in voie si sa absoarba cita apa au nevoie (recomandabil este ca apa sa fie la temperatura camerei si adaugat conservant);
• Pentru a prevenii formarea bacteriilor, toata verdeata aflata sub nivelul apei trebuie indepartata;
• Folosind un cutit foarte ascutit, intr-un vas cu apa separat plin de apa, (pentru ca aerul sa nu patrunda in celulele tijei) taiati oblic circa 2.5 cm din acestea. Supravieturirea plantei depinde de ajungerea nestingherita a apei pina in virful petalelor;
• Nu folositi in nici un caz foarfeca! Tija nu trebuie niciodata rupta, nici macar cea lemnoasa. Indepartarea cojii de pe tija scurteaza viata florii!;
• Vaza trebuie asezata intr-un loc racoros din camera, ferit de lumina de afara, de surse de caldura sau de ventilatie;
• Florilor nu le prieste nici curentul, iar in apropierea fructelor se trec mai repede din cauza etilenei emanate de acestea;
• Intretinerea presupune schimbarea zilnica a apei din glastra;
• Daca doriti, puteti folosi cit mai des si un pulverizator cu apa;
• Dupa 2-3 zile tijele se scurteaza din nou cu 2-2.5 cm. Iar portiunile uscate sau ofilite se indeprteaza. Pe masura ce florile se imputineaza, mutatile intr-un vas mai mic; *Pt. trandafiri: Cind trandafiri s-au ofilit prea repede, se cufunda complet intr-un recipient cu apa si se lasa cel putin o ora sau mai mult, pina isi revin. Scurtati-le tijele inainte de a-i repune in vaza. In genereal, floarea “cade” prematur din cauza unei “pungi” de aer formate in tija, daca taiatul nu s-a facut sub apa.
• Apa din vaza trebuie sa fie mai rece, la florile care infloresc primavara, si la temperatura camerei, la celelalte. Daca florile sunt un pic ofilite, puneti-le in apa calduta pana isi revin, dupa care schimbati apa cu una proaspata.
• Pentru ca florile din vaza sa traiasca mai mult, adaugati in apa putin zahar, o jumatate de aspirina sau 3-4 picaturi de acid boric. Crinilor li se indeparteaza partea galbena a staminelor, pentru a impiedica polenizarea si pentru a-si mentine prospetimea mai mult timp.
• Ramurile tinere de liliac, iasomie etc., pot fi determinate sa infloreasca timpuriu daca sunt introduse in apa calda timp de 12 ore. Crizantemele pot inflori prematur daca plantele vor fi acoperite cu huse din hartie, panza sau material plastic de culoare neagra, in asa fel incat sa primeasca lumina zilei numai 8 ore. Procedand astfel timp de 20-25 zile, se va realiza inflorirea mugurilor la inceputul verii.

Florile...

Florile ne inconjoara in orice situatie ne-am afla: botez, nunta, inmormantare. Ele reprezinta de multe ori “pata de culoare" ce da farmec lumii in care traim, caci inflorirea fragililor dar gingasilor toporasi, primavara, este asteptata de toata lumea ca un mare eveniment, iar toamna cu greu ne despartim de frumoasele si “zburlitele” crizanteme, care uneori rezista in fata frigului pana in noiembrie.

Florile … frumusetea, originalitatea formelor si culorilor lor nu dispar decat odata cu ele : toate calitatile pe care natura li le atribuie din cand in cand nereprezentand altceva decat mijloace sofisticate de asigurare a continuitatii speciei. Floare, sediul organelor sexuale masculine si feminine, trebuie sa parcurga doua etape foarte importante si indispensabile, polenizarea si fecundarea, pentru realizarea acestui obiectiv.

In general plantele superioare au flori hermafrodite incare sunt prezente simultan atat organele sexuale feminine cat si cele masculine. Doar in cateva cazuri cele doua sexe sunt separate: la plantele dioice (de exemplu: salcia, pomisorul –ghimpos, dafinul) florile masculine si feminine sunt purtate de plante diferite; la plantele monoice (prumd si dovleac) aceeasi planta poarta separat ,atat florile feminine cat si cele masculine.

Toate componentele florilor sunt in realitate frunze modificate, in diferite moduri, cu scopul de a realiza diferite functii.

In continuarea tijei (pedunculului) florale poate observa o parte ingrosata numita receptacul pe care se inserea diferite componente ale florii. Periantul reprezinta , este format din caliciu si corola, el acoperind organele reproducatoare. Caliciul este format in exclusiitate din frunzulite verzi, numite sepale, care au rolul de a proteja structurile interne ale florii, in special cand aceasta este boboc. Atunci cand sepalele interne ale florii sunt unite, de exemplu la garoafa, caliciul este gamosepal, in schimb cand ele sunt distantate, de exemplu la trandafir, caliciul este dialisepal. Caliciul este de cele mai multe ori persistent, in anumite cazuri avand chiar tendinta de a evolua in timp, demonstrand astfel functia sa protectiva.